Ce reprezintă riscul seismic și cum se evaluează

Riscul seismic e un termen dinamic, pentru că este compus și influențat de trei componente majore, pe care noi, ca oameni, le putem controla sau nu.

Hazardul seismic reprezintă mișcarea așteptată a terenului, provocată de cutremure, într‑un anumit loc și interval de timp. Putem aproxima UNDE s-ar produce un cutremur, dar nu o să știm niciodată CÂND, ceea ce înseamnă că e un element pe care nu-l putem controla.

Vulnerabilitatea seismică reprezintă probabilitatea unei clădiri sau a altor elemente de a fi afectate de un cutremur. Cu cât avem construcții mai vechi ce au coduri de proiectare mai vechi, regim mare de înălțime, forme neregulate sau nesimetrice, cu atât avem o vulnerabilitate mai mare. Putem controla acest element gândind mai bine clădirile și respectând ultimele coduri de proiectare.

Expunerea reprezentată de totalitatea rezidenților și a clădirilor prezente în zonele de hazard seismic. Cu cât suntem mai mulți într-o zonă putem avea o expunere mai mare. Nu putem controla acest element, dar putem cuantifica și agrega informațiile la un nivel cât mai actual.

Vorbim de cutremure majore?

„Nicăieri în lume nu mai există o concentrare de populație atât de expusă la cutremure provenind sistematic din aceeași sursă. Singurele fenomene asemănătoare sunt cutremurele repetate ce au loc în adâncime în regiunea Hindukush, din India”, spunea Charles H. Richter, 15 martie 1977 în scrisoarea adresată Guvernului României.

Când vorbim de cutremure majore nu ne referim la vechime, ci la adâncimea de producere, magnitudine și la pagubele produse.

Exemple de cutremure majore din România sunt:

10 noiembrie 1940 cu o magnitudine de 7,7 M_w și la o adâncime de 150km în zona Vrancea, care a condus la prima prăbușire a unui bloc de locuințe din beton armat – Blocul Carlton. Acest cutremur a condus la pierderea vieții a 593 de persoane, dintre care 140 în București, și distrugerea a peste 60.000 de locuințe.
4 martie 1977 cu o magnitudine de 7,4 M_w și la o adâncime de 94km în zona Vrancea, care a condus la prăbușirea a 32 de clădiri în București, pierderea vieții a 1.578 de persoane, dintre care 1.424 în București, și distrugerea sau avarierea puternică a 33.000 de locuințe.
31 august 1986 cu o magnitudine de 7,1 M_w și la o adâncime de 131,4km în zona Vrancea, care a provocat decesul a opt persoane și rănirea a 317 persoane din cauza avarierii elementelor non-structurale. Deși a fost un cutremur puternic, energia eliberată a fost de cel puțin 3 ori mai mică decât cea a cutremurului din 4 Martie 1977.
30 și 31 mai 1990, cu o magnitudine de 6,9 M_w, respectiv 6,9 M_w, și la o adâncime de 91km, respectiv 87km, care a condus la decesul a opt persoane și rănirea a 362 persoane, multe dintre acestea fiind cauzate de panică (e.g. sărit pe geam) și avarierea elementelor non-structurale, precum cărămizi și elemente vitrate de pe fațade.

Articol susținut prin programul Fondul Bucureștiul Pregătit, finanțat de ING Bank, IKEA România, Lidl România, Endava și Enel și gestionat de Fundația Comunitară București.