Ce reprezintă categoriile de urgență (U1, U2, U3) și ce legătură au cu riscul seismic?
Pentru a ne asigura că avem o radiografie corectă și completă a construcției, expertizele trebuie realizate (sau refăcute, dacă au fost expertize realizate în trecut) conform ultimului cod P100-3/2019.
Autor: Mihai Șercăianu
Așa cum am vorbit pe larg aici, stabilirea riscului seismic pentru o anumită clădire se face prin realizarea unei expertize tehnice de către experți tehnici atestați pe baza codului de proiectare P100-3/2019, respectiv prin încadrarea acesteia într-o clasă de risc seismic (cf. Art. 1, Legea 212/2022):
Clasa Rs I: clădiri care în situația unui cutremur de intensitate ridicată (de tipul celui din 1977) se pot prăbuși în totalitate sau parțial, cu pierderi umane și materiale însemnate;
Clasa Rs II: clădiri care cel mai probabil nu se vor prăbuși la un cutremur de intensitate ridicată, dar ar putea avea loc pierderi materiale importante, care vor conduce la imposibilitatea de a folosi acea clădire;
Clasa Rs III: clădiri care cel mai probabil rămân în picioare în urma unui cutremur de intensitate ridicată, dar unele elemente care nu au rol de rezistență se pot avaria;
Clasa Rs IV: clădiri care cel mai probabil rămân neavariate în cazul unui cutremur de intensitate ridicată și cu instalațiile interioare funcționale.
Categoriile de urgență (U1,U2 și U3) sunt acele clădiri expertizate pe baza codului de proiectare P100-92 (normativ care este abrogat și nu mai este folosit). Categoria de „urgență” indică faptul că erau necesare și obligatorii lucrări de consolidare într-o perioadă de timp cuprinsă în intervalul 2-10 ani.
Durata de timp | Categoria de urgență | ||
U1 | U2 | U3 | |
totală | 2 ani | 5 ani | 10 ani |
din care pentru întocmirea documentației | 1 an | 2 ani | 5 ani |
Categoriile de urgență (U1,U2 și U3) nu pot fi asimilate cu o clasă de risc seismic, fiind realizate la începutul anilor ’90 după un normativ care nu mai este în vigoare, iar durata de timp pentru punerea în siguranță a clădirii este depășită.
În urma re-expertizării unora dintre aceste clădiri, acestea au fost introduse (conform normativelor în vigoare) în Rs1, Rs2 sau chiar Rs3, așadar statistic vorbind nu se poate determina o corelare clară între acestea, în absența unei re-expertizări.
După modificarea lui P100/92 în 1996, a apărut pentru prima oară noțiunea de clasă de risc seismic și obligația ca încadrarea să fie făcută având in vedere:
zona seismică în care este amplasată clădirea;
categoria sistemului structural;
conformarea generală a construcției din punct de vedere al răspunsului seismic așteptat;
gradul nominal de asigurare la acțiuni seismice R.
Pentru a ne asigura că avem o radiografie corectă și completă a construcției, expertizele trebuie realizate (sau refăcute, dacă au fost expertize realizate în trecut) conform ultimului cod P100-3/2019.
